Când trec de pragul al făgăduinței,
Îmi pare c-am lăsat în urmă bruma,
Dar nu sunt singur, simt în carne dinții
Secundei căreia îi sunt leguma.
O satură secundele de plâns
Pe care-n talger ca-n sicriu le-am strâns
Să-i fie bucătura pentru plâns?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de captivitate în timp și de inutilitate. Vorbitorul se simte o legumă a secundei, consumat de trecerea implacabilă a timpului și de un sentiment profund de tristețe.