Gheorghe Tomozei – Leguma Clipei
Când trec de pragul al făgăduinței,Îmi pare c-am lăsat în urmă bruma,Dar nu sunt singur, simt în carne dințiiSecundei căreia îi sunt leguma.O satură secundele de plânsPe care-n talger ca-n sicriu le-am strânsSă-i fie bucătura pentru plâns?