Jorge Luis Borges – Făgăduința Din Largul Mării

Nu ți-am redobândit apropierea, patria mea, dar pot să-ți privesc stelele. Mi le dezvăluie cerul depărtat, și iată, catargul se pierde în farmecul lor.S-au desprins din înaltele cornișe ca o uimire de porumbei.Vin din curtea al cărei havuz e ca un turn răsturnat între două ceruri.Vin din grădina înaltă, a cărei neliniște se izbește de … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Leguma Clipei

Când trec de pragul al făgăduinței,Îmi pare c-am lăsat în urmă bruma,Dar nu sunt singur, simt în carne dințiiSecundei căreia îi sunt leguma.O satură secundele de plânsPe care-n talger ca-n sicriu le-am strânsSă-i fie bucătura pentru plâns?

Rabindranath Tagore – 14

14.Partea mea din ce e mai bun pe această lumeîmi va veni din mâinile tale:iată făgăduiala ta.De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine,care aștepți la o cotitură a drumuluisă fii călăuza mea.Merg cu îndârjire pe drumul meu,până ce însăși nebunia … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Gaudeamus

Să stăpânim lucrurile ca și cum ele n-ar exista,cu disperare să pornim la șuierătura lor.Ca în prăpastie m-arunc asupra ta.Călcările tâlharilor sunt îndrăzneliasupra vidului.Eu râd și plâng de-atâta gol,ținându-te de mână.Ne duce aerul pe-o piele cusută cu vinete semne.Și-acest pământ pe care-l locuim,și nerăbdarea de a termina totul,chiar și mirosul de cal deasupra tuturordar știu … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – Apusul Soarelui 1

Nu multă vreme vei mai fi însetatătu, inimă-n pârjol!Făgăduința e-n văzduh,mă abură din guri necunoscute,– răcoarea mare vine..Soarele meu mă dogorea-n amiază:fiți binevenite-aici, la mine,neașteptate vânturi,voi, răcoroaselor duhuri ale după-amiezii!.Adie aerul, străin și pur.Cu coada ochiului, piezișepriviri ispititoarenu-mi aruncă noaptea?Fii tare, inimă bărbată!Și nu-ntreba: de ce?