Versuri corectate și adnotate
Amiroase, Doamne, amiroasetimpul vechi îmbătrânind pe oase,anii mari cât marea desfăcutăpeste putrefacta noastră plută.Amiroase, Doamne, amiroasetimpul vechi cu-mpletituri de rase,vărsături de neamuri supte-n delteînroșind nisipurile fierte.Voci târzii, amurguri dilatatepeste frageda eternitate,amiroase, Doamne, amiroasea Iisus, a ceruri fără oase,a veșmânt înconjurând în gândfrigul mare-al Domnului cel Blând.
Și-ntoarce proza fața-n poezie,cuvintele se retranscriu punctate,e-atâta secetă-n eternitateși-atâta mâl în ritm și-n simetrie.Mai sunt multiple semne nevisateși-n spațiu plânge-atâta veșniciecă însuși Dumnezeu în ceruri scriecu verbe de sinceritate.E-o transparență suplă visătoare,bibliotecile foșnesc în somn,cu fiecare literă mă-ntomnîn sucul-spasm al fructelor amare.Mi-e timpul scurt cât pleoapa de șopârlă,mă scald cu moartea în aceeași gârlă…
Un timp să ne retragem iar din florisă mirosim pe rând și noi a moartea hainele de care uneorialt trup lăuntric ne desparte.Să fim o clipă luminați de pruncide oasele lor albe plutitoaresă ne supunem blândelor poruncisă fim o oră dezlegați de soare.Atunci abia suiți pe prundul orbpești licărind sub valurile vanene vom vedea-n halucinantul … Citește mai mult
O fabrică de vise s-a stricat,eram oier prin stele şi prin lunăşi turma mea o auzeam cum sunăîn fluierul fictiv şi degerat.Mi-nghesuisem viaţa într-o prună,în minereul ei împarfumatdistilerii subţiri m-au consumatîn halele alcoolului cu brumă.Încep încet să-mi fie frig şi ceaţă,îmi intru în instinct pe dedesuptşi văzul mi-l revăd neîntreruptîn lacrimile cariind pe faţă.Da, fabrica … Citește mai mult
Doamne, iar ni se întâmplăsă stăm tâmplă lângă tâmplă,nădușeala Ta divinămă-nlumină în lumină,vorba Ta e carnea lumii,lunecă prin ea postumii:nenăscuții, visătoriidin bisericile florii.
Mirosul lumii l-am uitat,jur-împrejur cât amintiri,precum un trup decapitatlumina pleoapelor subțiri.Din treaptă-n treaptă mă coborabsent la tropote, la glasuri,abia ating nepăsătorzăpada putrezind pe ceasuri.Aștept să-mi ardă-n carne spinii,s-ajung curat la cel ce sunt,să bat la ușile luminiicu piatra unui mut cuvânt.
În oaza mea de umbră și cuvânt,mă rușinez mereu de-atâta viață,când prieteni buni, prelinși de mult în ceață,îmi tot fac semne să m-așez la rând.Din lumea Ta eternă și de gheață,trimite-mi, Doamne, -anume un veșmântsă-mbrac lumina morții-n care suntși pune-n el putere și povață.Ieri s-au surpat ferestre-n univers,în fumul lor Te-ai desfăcut fantomă,lărgimea nopții leapădă … Citește mai mult
Cugetele somnului se sting neutrale,visul aruncă cenușă în burg,din ziduri umbre se scurg –resturi de vorbe patriarhale.Mi-au preparat frica în Demiurg,au traversat înspumate rafalecârpele steagului monumentaleclișa treptelor în care mă-ncurc.Niște ochi mă umplu devreme cu ceață,jocul deodată s-a dezbrăcat,intru în trupuri grăbite de viață,intru în spectrul decolorat.Din oasele mele, încet, mă descui,de-acum vorbesc cu buzele … Citește mai mult
Va trebui să născocim candoriacestui suflet fără primăvară,neştiutor de zâmbet şi culori,om-jumătate jumătate-fiară.El vine pur din noaptea lui şi mut,e-o piatră veche veşnic umblătoare,se tulbură călcând pe-atâta lutde parc-ar vrea smulgându-se să zboare.Noi cei ce creştem cearcănul precoceşi prăbuşim lumina dintre astreva trebui să-i aşezăm sub roţicărnoase drumuri cu nisipuri aspre.Va trebui să-l umilim pe … Citește mai mult
Sunt timbre ale morții mici volante,ei ară timpul zilei și-l reducvărsând în flori – calicii delirante –suspinul mătăsos de eunuc. Ei trec pedepsitor prin rana noastrăîngălbenind în gerul prematur –și ninge-adeseori prin ora vastăcu oasele lor albe de azur. Patrule sunt bătătorind luminăîn depărtarea surdă dintre zei,mici dezertori prin cerul de ruginăcu lanțurile morții după … Citește mai mult