Iată cam ce văzui: Copacii-n a mea cale
Precum o oaste-nvinsă, fugeau, buluc, la vale;
Sub mine, din senin, de vânt parcă mişcat
Solul gemea sub valuri de caldarâm pavat.
Clopotniţe purtau prin plaiuri înverzite
Sate-ciopor cu case de ghips, acoperite
Cu ţigle, tropăind ca turmele, în jos,
De albi berbeci vopsiţi cu roşu semn pe dos.
Iar munţii îmbătaţi se clătinau: în zale,
Un şarpe boa, râul, peste întreaga vale
Întins, să le-nfăşoare părea a se iuţi,
Eu stam de veghe însă şi dam a mă trezi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie printr-un peisaj fantastic, văzut ca într-un vis. Naratorul se află într-o trăsură și observă elemente ale naturii personificate și transformate, culminând cu o senzație de trezire și conștientizare.