Gerard De Nerval

Gerard De Nerval – Fluturii

de

Fluturi dragi, prea dulci embleme,Ce blestem eFrumuseţea pentru voi!..Deget smulge-n treacăt zaua,CatifeauaAripii atât de moi!..O fetiţă vă înţeapă,Zâmbet dulce, suflet pur,Drept în inimă c-o ţeapă,Aţintind priviri de-azur:Zac tăiate picioruşeRupte-n unghii ascuţit,Dorm antene jucăuşe:Moartea le-a înţepenit.

Gerard De Nerval – Myrto

de

În gând îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoareŞi tu, oraş al mării, cu focuri mii arzând,Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucândŞi aurul din păru-ţi cum prin ciorchini apare.Din cupa ta sorbit-am beţii ameţitoare,Din licărul de-o clipă al ochilor râzând,Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălţând,Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.Acum ştiu de ce iarăşi vulcanul … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Cidalizele

de

Iubitule pe undeNi-s oare? – În mormânt:Loc mai frumos le-ascundeMai fericite sunt!.Sunt lângă îngeri toate,În cer albastru, sus,Și laude curateSpun Maicii lui Iisus!.Fecioară înflorită!Mireasă albă, tu!Amanta părăsităȘi veștedă acu!.În ochi odinioarăV-au râs adânci vecii..În cer v-aprindeți iară,Stinse, lumești făclii!

Gerard De Nerval – Doamnei Henri Heine (Madrigal)

de

Aveți ochi negri, sunteți frumoasă ca femeie,Încât poetul vede sclipind acea scânteieCă vă însuflețește, fiindu-ne prinos:La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprindeȘi sunteți trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,Făcându-se tot mai frumos.

Gerard De Nerval – Femeia E Iubirea

de

Femeia e iubirea, e gloria, credința;Copiilor ce-i crește, omului mângâiat,Ea sufletul le-nalță, le-alină suferința,Precum un duh din ceruri în lume exilat.De trudă povârnit ori de prea crudă soartă,La glasu-i omul saltă, fruntea-i lumini adună;În veci nerăbdător în cursa lui deșartă,I-ajunge un surâs și sufletu-i se-mbună.De fier ni-i veacul: slava abia se deslușește;Nu-i chip să vină … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Versuri Aurite

de

Om! – cuget liber! – oare te crezi singura minteÎn lumea asta unde irumpe viață-n toate?Sălașul forței tale e doar în libertateIar universul nu ți-e izvor de-nvățămînte.Respectă-n orice fiară acel elan fierbinte –Vieți palpită-n floare, Naturii-ncredințate;Sunt tainele-nsoțirii în pietre încrustate:căci totul e sensibil. Și totul te cuprinde!.Ferește-te de ochii din zidul fără semne:De-a verbului magie … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Dezmoștenitul

de

(El desdichado).1854.Sunt sumbrul, văduvitul – sunt cel nemângâiat,Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:Mi-e astrul mort – lăuta-mi, cu ceru-i înstelat,Un negru Soare poartă – Melancolia – scut.În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat,Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdutȘi floarea dragă mie, în duhul cel uscat,Și bolta unde vițe măceșul a-văscut.Sunt Amor sau sunt Phoebus. … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Punctul Negru

de

Oricine fix privește în soare crede-apoi,Jucându-i persistentă, că vede cu ochii goiÎn jurul său, prin aer o pată cam lividă.Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneț,Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeț:Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,Această pată neagră o văd cum tot … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Aprilie

de

Frumoase zile, praf și plinăDe-azur, o boltă de lumină,Pereți aprinși, lungi seri; nimicDin verde: doar o purpurieRăsfrângere mai vrea să fiePrin pomi cu negre crengi, un pic!.Frumoasa vreme mă apasă,Dar numai după-o zi ploioasă,În roz și verde, ca-n tablou,Suava primăvară-apare,Ca nimfa care, zâmbitoare,Din apă iese, ca din ou.