Trecu copila-ncântătoare
Şi sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Şi nou refren pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinereţea nu-i, vai mie!..
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie..
Trecea norocul, – a fugit!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului pentru o întâlnire trecătoare cu o tânără, simbol al frumuseții și al unei posibile fericiri pierdute. Evocă sentimente de nostalgie și melancolie față de efemeritatea momentului și a tinereții.