Fluturi dragi, prea dulci embleme,
Ce blestem e
Frumuseţea pentru voi!..
Deget smulge-n treacăt zaua,
Catifeaua
Aripii atât de moi!..
O fetiţă vă înţeapă,
Zâmbet dulce, suflet pur,
Drept în inimă c-o ţeapă,
Aţintind priviri de-azur:
Zac tăiate picioruşe
Rupte-n unghii ascuţit,
Dorm antene jucăuşe:
Moartea le-a înţepenit.
Sensul versurilor
Piesa descrie cruzimea involuntară a inocenței, ilustrată prin imaginea unei fetițe care distruge fluturi. Subliniază fragilitatea și efemeritatea frumuseții, precum și impactul distructiv, chiar și neintenționat, asupra acesteia. Moartea este prezentată ca o finalitate rece și nemiloasă.