Cu stângu-n dreptul dau de-o vreme-ncoace
Și-mi cheltuiesc iubirea pe nimic,
Căzând la-nvoială – ca să zic –
Cu tocmai cei plătiți să mă atace.
Mai pofticios, dar mai zbârcit un pic,
Iau parte doar cu gândul la potroace,
După vreo joacă-ncinsă pe cojoace
Cu zânele din clanul inamic.
Descoperit de tot în fața vieții
Mă-ndemn să dau cu sâc la-ncurcături,
Cum se pricep s-o facă doar poeții.
Din tunurile lor cu crăpături,
Și cumpăr câte-un vis, la prețul pieții,
Și mă răzbun frumos pe secături.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de deziluzie și resemnare față de viață. Naratorul se simte atacat și dezamăgit, dar găsește o formă de răzbunare și consolare în artă și visare. Este o reflecție asupra dificultăților vieții și a modului în care individul se adaptează și supraviețuiește.