Iluminare ți-așteaptă leneș lunatec
Rodul în nepăsarea-i de fecioară,
Vestește: fă-i gâtul vioară,
Smulge-i pleoapa din ochiul tomnatec.
Cândva grațiosul boem va rodi
Ca viermii culeși de mătasa lunii,
Trăind domestec-n eden cu păunii
Tulburele somn nu-l va podidi.
Mântuirea clipei-nchide un drum
Pe care urmă lasă leneșii, lunatecii
Țintind paradis, visând extaticii!
Nu mai dormiți-n clăile de scrum.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de iluminare și transformare interioară, invitând la depășirea stării de letargie și la urmărirea unui ideal spiritual. Versurile sugerează o trezire din somnul ignoranței și o călătorie către un paradis interior.