Liniștea și-a pus veșminte
Și se roagă lângă-un trunchi.
Lumânarea stă-n genunchi,
Dinaintea unei sfinte.
Bate toaca. Pentru cine?
Brazii dorm, n-aud nimic.
A intrat în schitul mic,
Dimineața să se-nchine.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera liniștită și contemplativă a unui schit, unde natura și credința se împletesc. Este un moment de reculegere și închinare, marcat de sunetul toacei și de prezența luminii într-un loc sacru.