Lucirile luminii se luptă prin văzduh,
Bat cocostârcii toaca pe casele cu stuh.
Burdufuri mari de apă ridică norii suri,
Zăvozii din pădure prind zgomotele-n guri.
Pe drum, un car se ține, țipând de boii grei,
Ce trag pieptiș pământul și zarea după ei.
S-a pus pe goană grâul din margini fugărit.
Cu tălpile crăpate, cărarea s-a oprit.
O cumpănă mă cheamă de soartă s-o întreb,
Un stog pe o colină se vede ca un gheb.
Un glas de pitulice se leagă și se rupe.
Vin din ceairuri caii cu nopțile pe crupe.
Crestat de șerpi, pârâul adulmecă stingher,
Un drum ce suie dealul se mântuie în cer.
Cuibar de soare, iazul, prin trestii se dezbină,
Cirezile pasc molcom, de parcă beau lumină.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou idilic al dimineții la țară, surprinzând imagini pitorești și sunete specifice. Este o invitație la contemplare și apreciere a frumuseții naturii.