Îmi place graiul lor, copil din flori,
Al vechii limbi latine, un sărut
Pe-o gură de femeie, lin, ușor,
Ca pe mătase scris și străbătut
De suflul sudic; pare din vapori
Lichizi cuvântul cântător făcut,
Nu aspru ca în nordu-nnegurat,
Bolborosit, scuipat sau șuierat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o admirație pentru frumusețea și fluiditatea limbii latine, comparând-o cu un sărut delicat și cu suflul cald al sudului. Se simte o nostalgie pentru această limbă și o preferință pentru sonoritatea ei melodioasă, în contrast cu asprimea limbilor nordice.