grai

Stefan Augustin Doinaş – Ursitoarele

de

Stau nevăzute, și-n graiul păstorilormurmură cântec de leagăn. Dar cândPatria însăși se naște – și-aceastaîntruna se-ntâmplă, și-n taină –.ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?Miezul e-n fruct, și gustării menit;sâmburii, însă, țărânii: căci numaiatunci – voievod care-și ținețara și oamenii-n crengi, – ridica-se-vatânărul pom. Tot așa, când vorbim,carnea cuvintelor noastre-i plăcere,se mistuie-n gură. Dar cine,spuneți-mi! zvârle … Citește mai mult

Grigore Vieru – Limpede Ca Lacrima

de

Lui Mihai Cimpoi.Mama și copila și crăiasa – Astfel esteLimba cea de-acasă!Mama și regina șiFecioara – Astfel esteLimba cea dinȚara,LimbaRomână!De departe vine – din colinde,DinPsaltiri și din condeie sfinte.Ei îi îndrăgim întâi scânteiaȘi doar dupăEa iubim femeia.LimbaRomână!În privireaEi întâia oarăAm văzut c-avem și noi oȚară.Și în cântulEi urcândParnasulAuziramȚării noastre glasul. ÎnLimbaRomână!Dacă hoarde ne-au prădat păgâne,Am … Citește mai mult

George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XLIV

de

Îmi place graiul lor, copil din flori,Al vechii limbi latine, un sărutPe-o gură de femeie, lin, ușor,Ca pe mătase scris și străbătutDe suflul sudic; pare din vaporiLichizi cuvântul cântător făcut,Nu aspru ca în nordu-nnegurat,Bolborosit, scuipat sau șuierat.

Grigore Vieru – Graiul

de

Tu mă întrebi, copile,Ce-i cu graiul al lui muma,Cu care intri-n casăOri vara pleci la buna.Lemn dulce e! Lemn tare!Din el vioara-i scoasăȘi leagănul, și pragulȘi grinzile la casă.Păstrează-se pământulPe verbele-i de stele.De-aceea cad eroiiCu pieptul spart pe ele.Și aerul e-n ele!De-aceea, până-asfințe,Poetul stă cu guraLipită de cuvinte.Și pâinea, pâinea albăDin lutul lui răsare.De-aceea i … Citește mai mult

Alexei Mateevici – Limba Noastră

de

Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn șirag de piatră rarăPe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec,Doina dorurilor noastre,Roi de fulgere, ce spintecNouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii,Când de vânt se mișcă vara;În rostirea ei bătrâniiCu sudori … Citește mai mult

Alexei Mateevici – Unora

de

Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbăS-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi,Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă,Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi.Veșmântul firii noastre din pânză strămoșeascăCu tivituri de aur, de vechi argint și flori,Războaie-mpodobite de-o mână meștereascăVă par sărăcăcioase mantale de păstori.Noi nu ne înțelegem: acolo unde bateIzvorul veșniciei, frumoasei nemuriri, … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Balada Graiului

de

Pe un motiv de Cotruș.Nu e grai pe lume, nu-iCa graiul românului;Când ajunge să se prindăÎn doină și în colindăCelui ce îi face tindă.Când în pârgă încă damZorile strigau-le-amȘi-odată cu zorileMunții și izvoareleȘi tot ce era aproapeÎntre munți și între ape.Cu mâinile amândouăNe-am spălat cu-ntâia rouăSă ne fie graiul graiCa pe un picior de plai.Drumărind … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Graiul Nostru de la Iara

de

Graiul nostru de la IaraFrige, de frumos, ca para;Ca din flori de rouă udeSe aude, se audePeste chiote şi trude,Peste cazne şi năprasne,Ogoit de mult în basmeCare-au fost străvechi istorii,Graiul meu cel plin de glorii,Se aude, se audeCu mirosne de flori ude.Ude sunt cu mir şi harDin Crezmezeu şi Hotar;Se aude pân’ departe,Până dincolo de … Citește mai mult