Chiar dacă-n tinerețe-a suferit
Spre bătrânețe petrecea din plin
Tăifăsuind cu-amicii. S-a zvonit
Că Laura îl necăjea puțin.
Însă de conte nu s-a despărțit.
Sunt la sfârșitul filei. Mă înclin
Și-ncerc să pun istoriei sfârșit.
Se cuvenea de mult s-o fac, dar, vai!
Se țin poveștile de mine, scai!.
Veneția
Octombrie 1817
Sensul versurilor
O reflecție asupra vieții unui personaj pe nume Beppo, care, deși a suferit în tinerețe, și-a găsit bucuria la bătrânețe. Versurile evocă amintiri și o încercare de a încheia o poveste, plasată în Veneția.