Și n-au nici un poet solemn, antic,
Ce-ntruna faima pescuind, a prins
În undiță, cândva, un biet chitic
Și crede-acuma că-i pescar distins –
„Triton al caracudei”, un nimic
Strălucitor, văpaie ce s-a stins,
Ecou nedemn și mentor fără rost
De barzi în fașă – mai pe scurt: un prost.
Sensul versurilor
Această strofă critică aspru un poet auto-proclamat, dar lipsit de valoare reală. El este văzut ca un impostor, un 'nimic strălucitor' care se crede un maestru, dar este doar un 'prost'.