Versuri corectate și adnotate
E gol, din nou, vintirul. Mâna-i receîncearcă să îl tragă. E prea greu!Se simte părăsit de Dumnezeuși de noroc, iar timpul … timpul trece. Mai are unul și-i departe satul.De când s-a luminat, a căutatprin toate câte-au fost. A colindat,în balta lui, de-a lungul și de-a latul. Ce-a fost, a fost demult și nu mai … Citește mai mult
Grea tăcere peste ape,Marea-și doarme somnul pur,Plin de griji pescarul vedeLargul neted dimprejur.Nici un vânt din nici o parte!Calm de criptă, colosal!Peste tot până departeNu se mișcă nici un val.
Marea-i tristă-n vântul serii.Pe ruini ce se deșirăLida vede-o icoană-a măriiȘi pe față-i plâng gândiri.Blonda Lid-amor gândește,Marea veche chipul palȘi-n adâncu-i zugrăveștePrin ruini un ideal.Un pescar pe țărmuri treceȘi din placa de argintVede zâna tristă, recePrin risipe rătăcind.Peste-un an în nopți de varăVezi pe luciul vagabond,Cum pescaru-n lume zboarăCu-al ruinei geniu blond.
Ședea pescarul tânărPe mal de râu, cântând,Și trestii fără numărSe legănau în vânt.Tăie cu o custurăO trestie din malȘi-o duse-apoi la gură,Suflând ca-ntr-un caval.Iar trestia-nviatăA prins atunci puteri,Șoptind cu glas de fatăȘi glas de adieri.„O, lasă-mă! Dă-mi pace! –Zicea cântând cu-amar –Mă chinui și nu-mi place,Frumosule pescar.O fată minunatăAm fost, la vremea mea,De-o mașteră-ncuiatăCa-ntr-o-nchisoare grea.Mi-am … Citește mai mult
Se-nspumă valul vălurind,Pe ţărm stă un pescar,Cu ochiul rece cumpănindSpre undiţă mai rar.Dar cum privea, de seamă luândCă valul s-a-nălţat,Un trup, şuvoiul despicândDin ape s-a iscat.Glas de femeie i-a grăit:– Tu mladele-mi momeştiCu gând isteţ şi viclenit,În foc le nimiceşti!Cât de zglobii sunt, de-ai şti,Peşti mici pe fund mâlos,Aşa cum eşti, ai coborîŞi-ai fi mai … Citește mai mult
Grea tăcere peste apă,Zace valul neclintit.Îngrijorat pescarul catăSpre noianul liniștit.Jur în jur, ce zăbușeală,O tăcere de mormânt!Pe întinderea domoală –Nici o zbatere de vânt.
Eu nu știu ce poate să fieCă-mi sună mereu în urechiCu veșnica-i melancolieUn basm din zilele vechi.Se-ntunecă fără de veste,Lin apele Rinului curg,Și cresc ale munților creste,Mare strălucind în amurg.Pe stâncă, un chip de femeieS-arată din negură, blând,Brățara-i de aur scânteie,Ea-și piaptănă părul cântând.Ea-și piaptănă părul și cântăUn cântec de vrajă al ei;Te farmecă și … Citește mai mult
Eu nu ştiu ce poate să fieCă-mi sună mereu în urechiCu veşnica-i melancolieUn basm din zilele vechi.Se-ntunecă fără de veste,Lin apele Rinului curg,Şi cresc ale munţilor cresteMăreţ strălucind în amurg.Pe stâncă un chip de femeieS-arată din negură blând,Brăţara-i de aur scânteie,Ea-şi piaptănă părul cântând.Ea-şi piaptănă părul şi cântăUn cântec de vrajă al ei;Te farmecă şi … Citește mai mult
Și n-au nici un poet solemn, antic,Ce-ntruna faima pescuind, a prinsÎn undiță, cândva, un biet chiticȘi crede-acuma că-i pescar distins –„Triton al caracudei”, un nimicStrălucitor, văpaie ce s-a stins,Ecou nedemn și mentor fără rostDe barzi în fașă – mai pe scurt: un prost.
O navă cu pânze dispare în larg,De-abia se mai vede un vârf de catarg,Așa, ca o mână de om ce se-neacă.Pe țărm o femeie privește buimacă.Roiesc pescărușii și val după val,Tulind-o din mare se culcă pe mal.Iar stropii s-aruncă în pulberi ușoare,Spre bărcile-ntoarse cu fundul la soareȘi-odgoanele strânse grămadă pe furci,Să mângâie somnul hamalilor turci.Femeia … Citește mai mult