Toamna murind.
Toamna în grădină își acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung și prelung
Și-n goala odaie acorduri ajung.
Și plâng în odaie, și eu din vioară.
Plâng strunele toate lung și prelung.
Fereastra e deschisă, vioarele plâng.
O, ninge, și toate se sting.
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit.
Îmi cade vioara și cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie profundă, asociată cu sfârșitul toamnei și apropierea morții. Natura și muzica se împletesc pentru a exprima tristețea și resemnarea în fața inevitabilului.