Amarnic se sfârșește anul
Cu auriul vin și fructe de grădină,
Pădurile tăcute-și țin aleanul
Și-s singurii tovarăși fără vină.
Țăranu-și spune: Este bine.
Voi clopote de seară lungi și liniștite,
Mai dați curaj celor creștine.
Salut un stol de păsări obosite.
E anotimpul dragostei suave.
Pe-albastrul râu în jos o barcă
Se-nșiruie imaginii grozave –
Tăcută-n liniște se duce parcă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou idilic, dar ușor melancolic al toamnei, îmbinând imagini ale naturii cu sentimente de liniște și reflecție. Sugerează o acceptare senină a sfârșitului de ciclu și o apreciere a frumuseții efemere.