Somn și moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă-acest căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-nghețatul val
Al veșniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasul-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopții chip tăcut.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde în fața morții. Imaginea centrală este cea a unei bărci care se scufundă sub stele, simbolizând lipsa de speranță și mântuire.