Soarele toamnei, subțire și timid,
Și fructele scapă de copaci,
Tăcerea albastră umple pacea
Un cer de după-amiază târziu.
Mormintele de smucituri forjate din metal,
Și o bestie albă lovește noroiul.
Brown poartă un corn scurt
Moare în dulceața frunzelor.
Umbra lui Dumnezeu visează nuanțe,
Simte aripi blânde de nebunie.
În jurul înălțimii de deal în inele
Necontrolabilă și viziuni umbrite.
Odihnă și vin în strălucirea apusului,
Chitarele triste se toarnă în noapte,
Și lampa plină în interior
Întorci ca într-un vis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de toamnă, plină de imagini subtile și nostalgice. Vorbește despre trecerea timpului, frumusețea efemeră a naturii și o stare de visare contemplativă.