Fiți liniștite voi negre otrăvuri
Stârnind somn alb
O nespus de ciudată grădină
Cu pomi amurgiți
În care mișună șerpi, lilieci,
Fluturi de noapte;
Străinule jalnica-ți umbră
Se clatină, amară mâhnire
În roșu amurg!
Străvechi singuratice ape
S-au scurs în nisip.
Cerbi albi la marginea nopții
Poate stele!
Sub văluri de păianjeni
Moarte epave sclipesc.
Contemplare de fier.
Poteca albastră spre sat,
Pe cel ce ascultă în cârciuma goală
Un râset de purpură.
Peste podele
Dănțuie-n albul de lună
Amarnica umbră a Răului.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema somnului ca o călătorie într-o lume întunecată și misterioasă, plină de simboluri ale morții și singurătății. Este o meditație asupra efemerității vieții și a prezenței constante a răului.