Soare-n toamnă, șters, timid;
Pomii poamele-și alungă.
Pace-o după-amiază lungă,
Camerele-albastre-nchid.
Jalnic sunet de metal;
Alb un animal apune.
Aspru cânt de fete brune
Dus cu frunzele-i, brutal.
Fruntea vrea cerești culori,
Simte-aripi de nebunie.
Umbre-n dans pe deal învie
Pe un putrezit covor.
Calm și vin: amurg decis;
Curg ghitare întristate.
Blând o lampă te abate
Înăuntru ca în vis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și contemplare în timpul unei după-amieze de toamnă. Imaginile naturii, combinate cu sunete și senzații, creează o atmosferă nostalgică și introspectivă, sugerând o retragere în interior.