Blândul cântă în havuz. Albi nori
Cu gratii stau în clar albastru.
Merg seara oameni gânditori
Și calmi prin vechiul parc sihastru.
Statui cărunte de strămoși.
În zări, pierind, scriu păsări fapte.
Privește-un faun cu-ochii scoși
Spre umbre-alunecând în noapte.
Din vechi pomi frunze roșii cad
Și în odăi, prin geam dansează.
Vii flăcări dintr-un foc se bat,
Pictând confuz năluci de groază.
Pășește-n casă-un alb străin.
Un câine-aleargă-n săli surpate.
O lampă sluga stinge lin,
Se-aud în noapte, vag, sonate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă într-un parc vechi, Mirabell, surprinzând imagini ale naturii, statui și umbre, sugerând o atmosferă melancolică și o reflecție asupra trecerii timpului. Prezența unor elemente stranii, precum străinul și câinele, adaugă un sentiment subtil de mister și neliniște.