O, noaptea plânge la fereastra mea –
Nu, noaptea-i mută, negreșit!
E vântul, ca un copil rătăcit –
Dar ce are de plânge așa?
O, biată Meluzina!
Ca focul flutură-n furtună tânguios,
Părul ei pe lângă nori, ca un foc –
Atunci, sărmană fecioară, mă rog
Pentru tine în noapte duios!
O, biată Meluzina!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și compasiune față de Meluzina, o figură mitologică sau o personificare a suferinței. Naratorul empatizează cu durerea ei și se roagă pentru ea în timpul nopții.