În sumbru pământ se odihnește străinul cel sfânt,
De pe gura suavă i-a luat Dumnezeu tânguirea,
Când el în înflorirea lui coborî.
Floare albastră
Cântecul său supraviețuiește-n sălașu-nnoptat al durerilor.
Sensul versurilor
Piesa evocă moartea unui străin sfânt și durerea resimțită în urma pierderii sale. Cântecul său, simbolizat prin floarea albastră, continuă să existe în mijlocul durerii.