Versuri corectate și adnotate
M-am mânjit tot pe iris, de la ea,o minusculă perlată de la cer,tot adunat pe o cojiță de misterc-un fir de galben praf… O albăstrea.Îmi plânge suflet tot privind-o fină,pierdută-n pajiștea de verde,se aplecând suav la zborul de albinăși iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.M-aplec cu grijă s-o ating, plăpândă,de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boarede … Citește mai mult
Iar te-ai cufundat în steleȘi în nori și-n ceruri nalte?De nu m-ai uita încalte,Sufletul vieții mele.În zadar râuri în soareGrămădești-n a ta gândireȘi câmpiile asireȘi întunecata mare;Piramidele-nvechiteUrcă-n cer vârful lor mare –Nu căta în depărtareFericirea ta, iubite!Astfel zise mititica,Dulce netezindu-mi părul.Ah! ea spuse adevărul;Eu am râs, n-am zis nimica.– Hai în codrul cu verdeață,Und-izvoare plâng … Citește mai mult
Au mormântul…Au mormântul la răscruceCei ce-și curmă viața lor –Crește-acolo-o floare albastră,Floarea osândiților.La răscruce-n noaptea receStăm oftând, muncit de dor –Se mișcă-n bătaia luniiFloarea osândiților.
Cum trec zilele nebune,Și minutele-n șir,După noapte, dimineața,Mă îmbrățișează viața,Și iubirea o respir. Cum trec anii toți ca unul,Și-ntr-o zi vrei să trăiești,Ca un cântec de chitară,Și nu vin la ceas de seară,Toată viața s-o iubești. Refren:×2Cântă, cântă inimă,Cu dor și cu patimă,Cântă de iubirea noastră,Nouă vieți de-aș mai trăi,Tot pe tine te-aș iubi,Inima de … Citește mai mult
Castel cu herbul în ruinădeasupra porții prinse-n drugi.Culmi, câte două, se îmbină,în jur, ca mâini unite-n rugi.În putredul pervaz, o floarealbastră – tandru luciu are.Pe gânduri, însă, nici o doamnănu vezi, în vreo fereastră… Oaresă fie doar albastra floarecare să intri-aici te-ndeamnă?
Dimineața pomii înfloresc,Eu aștept să te reîntâlnescSă-ți pun pe deget frumos inelȘi să-ți spun dragostea mea cu el,Ineluș cu floare-albastrăTu cunoști dragostea noastră,Strălucești în miez de noapte,Tu știi visurile toate.Ineluș cu piatră scumpă,Stai pe deget și m-ascultă:Am să-ți dau drumul pe stradăNeicuț-al meu să te vadă,Când te-o ridica de josTu să-i spui cu glas duiosCă-l … Citește mai mult
Când seara se lasă,Te părăsește-ncet un chip albastru,Cântă-n tamarin o mică pasăre.Cucernic un călugărÎși împreună mâinile moarte.Un înger alb i se-arată Mariei.O cunună-nnoptatăDe violete, spice și struguri purpuriiEste anul clar-văzătorului.La picioarele taleSe cască mormintele celor stinși,Când fruntea ți-o-ngropi în mâini de argint.Luna de toamnăAdastă tăcută pe buzele tale,În beție de cântec sumbru al sucului de … Citește mai mult
În negrul pământ se odihnește sfântul străin.Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea,Căci el plecă în timpul înfloririi.O floare albastrăTrăiește mai departe cântul în casa de dureri înnoptată.
În sumbru pământ se odihnește străinul cel sfânt,De pe gura suavă i-a luat Dumnezeu tânguirea,Când el în înflorirea lui coborî.Floare albastrăCântecul său supraviețuiește-n sălașu-nnoptat al durerilor.
Pe câmpia-nrouratăDintr-al zilei revărsatAduna frumoasa fatăRouă-n galbene ulcioare,Lia cea cu trup de floare,Fată de-mpărat.Iată-n mâni cu suliți crunteCând ieși cu roibii săiSoarele de peste munte,El încremeni-n teleagăȘi-ntorcându-și fața-ntreagăS-a plecat spre văi.Măsurând prin zări hotarul,El cânta pe gânduri dus,Și lăsând în voie carulÎngropase-n palme fruntea,Și cânta trecând pe punteaRoșului Apus —.Mari minuni au fost acestea,Dar mai … Citește mai mult