Liniște sumbră a copilăriei. Sub frasini înverziți
Paște blândețea privirii albăstrii; calm de aur.
Mireasma viorelelor desfată o-ntunecime; spice legănătoare
În seară, semințele și umbrele de aur ale melancoliei.
Dulgherul cioplește grinzi; în valea crepusculară
Macină moara; pri aluniș se boltește o gură de purpură,
Roșu viril aplecat peste apa tăcută.
Lină e toamna, duhul pădurii; norul de aur
Urmează făptura-nsinguratului, umbra neagră a nepotului.
Declin în odaia de piatră; sub bătrâni chiparoși
S-au strâns în izvor înfățișările de noapte ale lacrimilor;
Ochi de aur al începutului, sumbră răbdare-a sfârșitului.
Sensul versurilor
The poem reflects on the somber silence of childhood, intertwined with images of nature and a sense of melancholy. It evokes a feeling of decline and the passage of time, culminating in a reflection on beginnings and endings.