Liniștită dispare sub poala pădurii
O-ntunecată jivină;
Lin pe colină se curmă vântul de seară.
Curând amuțește tânguirea mierlei,
Iar flautele toamnei
Tac printre trestii.
Cu spini argintii
Gerul se-nfige în noi,
Muribunzi aplecați peste morminte.
Sus albaștri nori se destramă;
Din neagră năruire
Pășiră îngerii Domnului strălucitori.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic de toamnă, unde natura se transformă și se apropie de moarte. În acest context sumbru, apare o viziune spirituală, sugerând speranță și transcendență.