Crescuse osul frunții gros, opac,
o lespede de plumb pe care viscoleau,
ca în ținutul Sphynkterland,
orori gazoase. Adică „spirit” –
dacă nu ceri prea mult
de la un biet supus
al sfântului Aneroid-Logoditorul.
Se va topi în flăcări verzi? Se va
încredința, în bubuit voios, persuasiv,
ciocanului didactic?
Ori, prăbușit sub propria-i îndestulare,
va năclăi în plumb
întreaga germinație a minții? –
o baltă grea, o baltă luciferică
de plumb.
Sensul versurilor
Piesa explorează greutatea existenței și opacitatea spiritului uman, sugerând o luptă interioară cu forțe obscure și o potențială pierdere a minții sub povara propriei sale greutăți. Metafora "grelei porți de os" reprezintă bariera impenetrabilă care împiedică accesul la iluminare sau eliberare.