Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
eauzite se-nvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși din fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
din cer curgeau hoiturile păsărilor sufocate de cântecele
rămase în
gâtlej
femei se azvârleau de la etaj în gol
dar
din gura lor larg deschisă
nu ieșea niciun țipăt
prin gări trenurile se ciocneau ca niște gângănii,
înnebunit
primarul a dat ordin să se audă cu orice preț
o casă a fost azvârlită în aer: parcă s-ar fi spulferat o
păpădie
au prăvălit atunci turnul cel mare din centrul orașului
fără ca vreun scrâșnet să se işte din ziduri
cu fiecare clipă setea de zgomot crește tot mai chinuitoare
unii chiar în timpan și-au s******t revolvere
dar nimeni nu mai găsea scăpare
nicăieri
tăcerea se întindea halucinantă nemiloasă pedepsitoare cum
o visase poetul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care tăcerea se răspândește ca un virus, distrugând orice formă de sunet și comunicare. Un poet își vede visul împlinit, dar rezultatul este un dezastru total, cu consecințe tragice pentru omenire.