El coborî o scară neatentă. Lumina, aerul îi inundau nervurile insinuându-se în geometria lui de chiparos. Apoi o ușă se deschise. Metalul începuse să țipe. Dar el intră. Imense coridoare de mozaic și sticlă îl pândeau, adulmecându-l. Cu bustul aplecat peste grilaje trecu în șoapte Avertizoarea. Atunci se repeziră vameșii, îi sfâșiară hainele, îi sângerară fața, îi scotociră valizele imaculate. Se anunțau sosiri spectaculoase și noi plecări. Pe urmă, difuzoarele tăcură. Pe sub tavan, printre științe, vui ceva ca un ocean de lapte, ca amintirea unui sân. Și el se așeză o clipă să respire, atent să nu-și clintească țeasta plină de grenade.
Sensul versurilor
The poem depicts the arrival of a poet at an airport as a surreal and hostile experience. He is stripped bare, both literally and figuratively, by the authorities, highlighting a sense of alienation and vulnerability in a modern, sterile environment.