Am acceptat că lucrurile ne iubeau.
Fragili și duri pe șesurile lor,
ne bucuram când înfloreau legumele
ca să menținem apele intacte.
Uneltele ni se supuneau până seara,
despre ce ochi vorbiți?
Pescarii moțăiau printre centauri-pești,
de pe mal îl priveau cu totul alți ochi
și Platon, calul meu obscur,
fanatiza gramatica.
Sensul versurilor
Piesa explorează acceptarea ciclului vieții și al naturii, reflectând asupra fragilității și durității existenței. Imaginile poetice sugerează o conexiune profundă cu lumea naturală și o contemplare a sensului dincolo de aparențe.