Rostogolit în pulbere
și mistuit de o înfășurare liniștită
sau obosit de cele putrede și destrămate
mă odihnesc într-o neleguită clătinare
pe un covor cu munți de broderii și osanale
în preafrumoasa albie natală
în vatra dulcelui cămin.
pe timpul nopților prea lungi alcătuit din toate părțile
mă învelesc cu fiecare parte.
abia la urmă pulberile altor glasuri
mi se așază pe urechi
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de odihnă și contemplare, amestecată cu nostalgia și amintiri. Vorbitorul se retrage într-un spațiu familiar, înconjurat de amintiri și senzații, căutând alinare în trecut.