pulbere

Giuseppe Ungaretti – Monologhetto

de

Poeților, poeților, ne-am pusToate măștile;Dar omul nu e decât propria sa persoană.Din atroce nerăbdareÎn golul acesta ce prin naturăÎn fiece an cade în FebruariePrin almanahuri fixându-se ca soroc:Zâna CandelelorCu din nou ivitul din penumbrăFiravul tremur de flăcăruiDin ardoareaUnui pic de ceară neîncepută,Și ziua, după două-trei săptămâniA lui Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce;În … Citește mai mult

Eugenio Montale – Între Clar și Obscur

de

Între clar și obscur e un văl subțire.Între beznă și noapte vălul se subțiază.Între noapte și nimic vălul e aproape impalpabil.Mintea noastră face să prindă corp și nimicul.Dar atunciîncep marile răsturnări,furioasa patimă pentru tangibil,nu pentru cel elefănțesc, monstruospe care nicio mână nu-l poate închide în sine,ci pentru mațul de miel, pentru țandăra pe carenici cel … Citește mai mult

Gellu Naum – Clavicula A Doua

de

Rostogolit în pulbereși mistuit de o înfășurare liniștităsau obosit de cele putrede și destrămatemă odihnesc într-o neleguită clătinarepe un covor cu munți de broderii și osanaleîn preafrumoasa albie natalăîn vatra dulcelui cămin.pe timpul nopților prea lungi alcătuit din toate părțilemă învelesc cu fiecare parte.abia la urmă pulberile altor glasurimi se așază pe urechi