În mine cântă o mie de cârciumi într-o mie de biserici,
o mie de clopote bat într-o mie de urechi,
alte mii de ecouri, mult mai frumoase, se zidesc
peste noapte, mii de meșteri, mii de fântâni
în mine sapă, guri însetate mii de zile în șir
își vor umezi buzele
sărutate de alte o mie de buze.
În mine nu mai e nimeni într-o mie de chipuri
care cântă singure într-o mie de cârciumi pustii
la o mie de strane într-o mie de biserici goale
prin care urlă o mie de clopote
în nicio ureche prin care ecoul se risipește
într-o mie de ecouri și alte încă o mie și încă încă o mie
de fântâni secate pe care nu le mai sărută nimeni
pe buzele care nasc un hău de o mie de hăuri.
Dar eu mă întorc singur de o mie de ori
din această lume din care plec doar o singură dată.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a reîntoarcerii, sugerând un ciclu infinit de experiențe. Vorbitorul se simte singur și gol, dar se întoarce mereu, chiar dacă pleacă doar o singură dată.