Pe poetul Emil Botta
despre care auzisem că murise
acum trei ani,
jucând viața în teatru,
după ce practicase strălucit
în viață teatrul,
l-am întâlnit într-un oraș necunoscut,
umită că știam
cât de mult îi displace călătoria.
Stătea pe un pod de beton
cu aerul său hamletian
murmurând în graiul păsărilor:
ce minune, Gabrielina, ce minune.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire stranie cu poetul Emil Botta, presupus decedat, într-un loc necunoscut. Această apariție fantomatică evocă teme legate de moarte, teatru și efemeritatea vieții, lăsând un sentiment de uimire și melancolie.