Mihai Ursachi – Vedenie în Burgul Gotic

Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapteÎn burgul acela carpatic..Pădurile putrede se înecaseră în neguriȘi trăsnetul rău bântuia ca o groază.De la fereastra din turn mă uitam fără sinePrin cetina neagră, zidirile negre,Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul..Și la lumina lungă a unui fulger mutVăzui, și căzui … Citește mai mult

Heinrich Heine – Vedenia

M-a desfătat un vis frumosȘi negrăit de fioros:Mi-e încă mintea tulburatăȘi-mi bate inima speriată.Mă pomenesc într-o grădinăFantastică, de farmec plină,Cu multe flori în multe fețe,Neasemănate-n frumusețe.Îmi ciripesc atâtea neamuriDe păseri mici, săltând pe ramuri;Măreț se-ngână zorile,Stropind cu aur florile.Mă-mbată mândre buruiene,Adie vânturile-alene.Umblam și nu știam anumeDe-s pe pământ ori pe-altă lume.La mijloc sta o minunatăFântână-n … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Vedenia

Pe poetul Emil Bottadespre care auzisem că muriseacum trei ani,jucând viața în teatru,după ce practicase strălucitîn viață teatrul,l-am întâlnit într-un oraș necunoscut,umită că știamcât de mult îi displace călătoria.Stătea pe un pod de betoncu aerul său hamletianmurmurând în graiul păsărilor:ce minune, Gabrielina, ce minune.

Skepsis – Morgana

E goana prin deșert,Soare-n ochi, nisip în piept,Larg pustiu și vizitor,O vedenie, un fior.Calmă teamă, nu ai seamă,Vis de vară, vino iară.Vânt în plete, brune fețe,Calmă sete, numai cete.E iluzia din vis,Boală cruntă, alb deschis.Nuri, mărgele, narghilea,În Serai visezi la ea.Real miraj îmi dai curaj,Calmă teamă, vino ia-mă,Vis de vară, vino iară,Crai de seară, a … Citește mai mult

Ion Pillat – Vedenie

Ca ieri izvorul curge în amforă de lut,Dar azi, pe malul apei, altarele DianiiSe prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castaniiPodoabă și-o dezbracă pe templul decăzut.Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt aniiCând Satirul, glumețul, și Faunul tăcut,Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscutȘi urmă de copită în crâng lăsau Silvanii?Poteca e pustie și vremea … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Vedenia de Pe Movilă

Înalț movila, -n iarba ei m-aplecDin jos încoace cu vechimi adie,Imagini de căderi și de urgieAievea-n ochii mei acum se trec.Malu-nstelat cu gol întunecosȘiruri de aripi ce te trec, Rusie,Al lui Batu smolitul chip ososLe-acoperă cu sânge-n bogăție.Rusie, cu durere în priviriVăd bătălii și vremi îndurerate,Moliftele-n păduri și mănăstiri..Eu îți iubesc trecutul tău cu toate!.Iubesc … Citește mai mult

Virgil Carianopol – Vedeniei Mele

Minune, minune, când te-am văzut?Când ți-ai trecut umbra prin mine?Ai avut în adevăr pletele ca pădurile?Ai avut ochii ca nopțile line?Mi-a arătat cineva chipul tău, sau îl știam?Te-am văzut în drumurile mele fără număr?Sau te-am luat din povești și te-am întrupat,Ca să am și eu pe cineva lângă umăr?Nu cumva gândurile s-au amestecat noaptea cu … Citește mai mult