Transcendence

Daniel Turcea – Zen

de

Sângele meu se desfăcuDeasupra – o planare mai linăAșteptând să se spargă.Jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reciForme obscure și iatăTotul e să ardă o ușă orbitoareTotul e să treci dincoloDin afară în afară prin poriiAcestor licheni ce-au iubitvii și mai vii încăAmurgul roșu și stinscând se unduiauși vântulavea tăceri de xilofon și … Citește mai mult

Alexandru Lungu – Infraroșu

de

Trecând de spectrul vizibil al iubiriiun foarte profund trandafirinfraroșumi-l smulg din crucea trupuluiexact de acolo de unde ni se parecă sălășluiește sufletulcând ne îneacă tristețea.Ridic din mine acest trandafirinvizibilpână la primejdiade a-mi pieri gura de a-mi seca ochiiîntr-un foc transparentca aerulcel mai limpede și mai pur.Las să mă piardă acest trandafirinfraroșupentru ca să te potfără … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Dincolo de Noi

de

Nici aburul, nici cântecul, nici plantaDin care ziua suie spre tenebreNici oceanele vibrând în verbeNici toamna-n mărăcini rupându-și manta, Nici ceașca-n care primăvara fierbeCu pasul scoborând prin frunze panteȘi nici vânatu-nsângerându-mi geantaNu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre. Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavăTu numai, glasul luminos, unealtăVânt pânza vieții desfăcându-mi, navă. Și, flaut, tu, … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Habeas Corpus

de

Atunci să nu te recunoști,să nu-ți strigi niciodată numele.Când pielea ți se strânge de durere,tu părăsește-o într-un loc al casei,ușor umflată de un abur cunoscut ea va rămâne.Un om de aer se va arăta în lumea noastră.Și carnea înțelegătoare las-o tot atunciîn atitudinile liniștii. Și du-te,și greu dacă atârnă oasele pe suflettu părăsește-le pe unde … Citește mai mult

Michelangelo – 154

de

Atâta peste sinetu mă înalți, Minune,încât nici n-o pot spuneși nici gândi, că nu mai dau de mine…De ce, zburând spre tine,când mă-nprumuți aripe,n-ajung pân’ la izvorul tău de grații,stau câteva clipe,căci bolta mă susținechiar viu în raiu-acestei elevații?Dar astei aspirațiispun nu, căci ea de suflet mă desparteși fug cu tine, doamnă, către moarte.

Jorge Luis Borges – Blake

de

Unde-o fi trandafirul care-n mâna taîmparte din belșug, fără să știe, tainicele-i daruri?Nu de culoare-i vorba, fiindcă floarea-i oarbă,nici de mireasma cu bun miros ce nu dispare,nici de greutatea unei petale.Toate acesteasunt doar ecouri palide, pierdute.Adevăratul trandafir e undeva departe.Poate fi un stâlp sau o bătăliesau un firmament de îngeri sau o lumenesfârșită, tainică și … Citește mai mult

Radu Cârneci – Dincolo De Dincolo

de

Dar dincolo de dincolo ce este?Ce necuprins al văilor celesteNe-ademeneste, ne-nfioară gândulVoindu-ne cu clipele de-a rândulCe paradis fără de chip şi vesteDar dincolo de dincolo ce este?. (O ceaţă eu şi tu la fel o ceaţăGăsindu-ne şi re-trăind o viaţăIvind grădini re-inventând delireŞi fructul-taină-n taina lui orbireA binelui şi-a răului răsfaţă:O ceaţă eu şi tu … Citește mai mult

Radu Gyr – Ad Mortem

de

Când clipa mea, din zborul ei de graurse face iar la loc eternitateși-n goluri reci, ca-n ape încleștate,se-neacă umbra verdelui meu plaur,când totu-ncepe fără să se-arate,și totul piere-n neguri de coclaur,o, moartea mea, fii pragul meu de aur,și treapta mea, bătută-n nestemate.Tu, vâsla mea, tu, cârma, tu, năierul,fii pentru mine-nvinsul tuturora,urcușul, creasta limpede și cerul.Dă-mi … Citește mai mult

Eugenio Montale – Madrigale Private

de

Nori roșu-vineții se grămădeauîn grota lui Fingal de pe versantcând am rostit „pedalează,îngerul meu! ” și cu un salttandemul se desprinse din noroi, își dezleagăzborul din ierbile colinei.Nori de aramă se încovoiauîn pod peste meandrele Aglienei,pe ruginoase-asprele câmpii când eu„rămâi! ” ți-am zis, și-aripa de ebencuprinse orizontulcu freamătul ei lung, copleșitor.Precum Pafnutie-n pustie, prea am … Citește mai mult