Foaie verde de mărar,
Sus în deal lângă stejar
Plânge o fată cu dor
Și spune păsărilor:
Supărată sunt pe lume,
Mi-aș face-o casă-n pădure,
O căsuță de pământ
Să stau în ea și să plâng,
Să stau acolo-n pustie,
Nimenea să nu mă știe,
Nici mama, nici frații mei,
Să nu sufere și ei.
Că văd fetele ca mine
Au bărbat și o duc bine,
Dar eu nu știu ce-oi avea
De nu-mi rostuiesc viața.
Măi noroace, măi noroace,
De te-aș prinde ce ți-aș face,
Să te găsesc într-un loc
Din trei părți ți-aș pune foc
Că la toți le-ai dat noroc,
Numai mie mi-ai dat foc.
Sensul versurilor
The song expresses deep sadness and loneliness. The singer feels unlucky in love and life, wishing to escape from the world and hide away from everyone, even her family, to spare them her sorrow. She blames her misfortune and envies others who seem to have found happiness.