(Hälfte des Lebens).
Galben de-atâtea pere
Plin de măcieși se-apleacă
Țărmul peste lac.
Dulci lebede-și scufundă
Amețite de săruturi
Capetele
În sfântul cumpătul apei.
Vai, mie! Flori de unde
Să iau în plină iarnă,
De unde lumina soarelui
Și umbrele pământului?
Zidurile stau
Tăcute, reci, în vânt.
Zornăie cocoșii de tablă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și deznădejde la jumătatea vieții, căutând speranță și lumină într-un peisaj rece și tăcut. Vorbitorul se întreabă de unde să mai găsească frumusețe și căldură în mijlocul iernii.