Înaltele nelinisti din plopi s-au deșteptat
Și-n ierburile prinse de presimțiri strecoară
Cu șoșote, un tremur de gând întunecat,
Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară.
Ce uneltiri apasă și cine stă la pândă?
O clipă heleșteul se face de pământ,
Sibila prinsă-n spasme cu frunza spumegândă,
O plută despletită profetizează-n vânt.
Surd, în zăduful zării s-a zvârcolit o zvoană:
Furtună-n cap cu goarne zbucnite din senin
Galopuri nevăzute, bubuitoare zboruri..
Crunt, Nordul își răstoarnă cumplita lui bulboană
Din care grele armii de nori vuind în coruri
Cu tolbele de ploaie și grindeni pline vin.
1943, iulie 25
Sensul versurilor
Poezia descrie o stare de neliniște profundă, sugerată de elemente ale naturii care prevestesc o furtună iminentă. Această furtună nu este doar una fizică, ci și una interioară, plină de presimțiri și amenințări vagi. Natura devine un simbol al unei stări de spirit agitate și incerte.