Versuri corectate și adnotate
E noapte târziu,Troznește ciudat mobila calului troianÎn mijlocul cetății.Și troienii, cuprinși de spaimă,Se întreabă:Oare ce nenorocireNe mai paște?Când troznește fără rost,Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,Garderoba calului troianÎn mijlocul cetății,Nu este bine.O, zei!
De ce suntem adesea obosițiParc-am fi dus o luptă, un război?În ochi purtăm melancolii de toamnăȘi-n inimi cărarea își însamnăUn plâns ce n-a mai fost stăpânit în noi.Avem dorințe de lacrimi neștiuteȘi doruri de tăceri de ne-nțeles.De ce purtăm în inimă adeseaMelancolia clipelor trecute?Nu ne-am luptat, nici n-am dorit nimicȘi nici nu am visatȘi totuși … Citește mai mult
Sunt ca un steag înconjurat de zări.Simt vânturile care vin din depărtări;Le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;Ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;Nu tremură încă ferestrele și praful e des.Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.Și mă desfășor și-n mine m-avântȘi mă desfac din mine … Citește mai mult
Se spune că s-au despărțit patetic,Cum se întâmplă-ades sau s-ar cădea,Ei presimțeau, aproape-n chip profetic,Că niciodată nu s-or mai vedea –(Un simțământ bolnav și chiar poeticVăzut la doi-trei inși în viața mea) –Când și-a lăsat pe țărmul adriat,Cu jale, Ariadna, și-a plecat.
Presimțirea – Umbra-aceea lungă pe răstoacăRămasă-n urma Soarelui la toacă.Aviz dat firului de iarba – să-i arateCă ora Beznei nu-i departe.
Nu mă mai întreba despre mine dacă știi care e răspunsul, din momentul în care te-am văzut, știu ce fac.Eu îmi propun să fiu o victimă aproape perfectă pentru tine, eu îmi propun să fiu un vulcan pentru tine.Dragostea poate e un rău comun și cum poți să vezi sunt încă în viață, o fi … Citește mai mult
Nu-mi presimți?Nu-mi presimți tu nebunia când auzicum murmură viața-n mineca un izvornăvalnic într-o peșteră răsunătoare?Nu-mi presimți văpaia când în brațeîmi tremuri ca un picurde rouă-mbrățișatde raze de lumină?Nu-mi presimți iubirea când privesccu patima-n prăpastia din tineși-ți zic:O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeumai mare?
Nu-mi presimți tu nebunia când auzicum murmură viața-n mineca un izvornavalnic într-o peșteră răsunătoare?Nu-mi presimți văpaia când în brațeîmi tremuri ca un picurde rouă-mbrățișatde raze de lumină?Nu-mi presimți iubirea când privesccu patimă-n prăpastia din tineși-ți zic:O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeumai mare!?
Înaltele nelinisti din plopi s-au deșteptatȘi-n ierburile prinse de presimțiri strecoarăCu șoșote, un tremur de gând întunecat,Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară.Ce uneltiri apasă și cine stă la pândă?O clipă heleșteul se face de pământ,Sibila prinsă-n spasme cu frunza spumegândă,O plută despletită profetizează-n vânt.Surd, în zăduful zării s-a zvârcolit o zvoană:Furtună-n cap cu goarne zbucnite … Citește mai mult
Dumnezeu se-aude greu.Totuși fuseseră niște fapte:Șase, șapte..Ține-ți pierderile sub control și părul pieptănatȘoaptele scriu în nisip cu alte alfabeteCe fac ai tăi?Ai tăi? Ale tale?Ce fac obrajii stelelor care picurau la geam.Dar incoruptibiliiOchi ai copiilor cu palmele-ntinse?.În câțiva ani vor fi pe lume spectacole superbeMorții mei n-au muritNu vor muri niciodată.Am această presimțire..Ce caligrafie complexă … Citește mai mult