Versuri corectate și adnotate
Capul cel de bour a hiară vestită,Sămnează putere țării nesmintită.Pre cât îi de mare hiara și buiacă,Coarnele-i pășune la pământ își pleacă.De pre chip se vede bourul ce-i placeC-ar vrea-n toată vremea să stea țara-n pace.Domnul Duca vodă de la Hs. areagiutoriu pre stemă și ferință tare,Vinstita cruce și-n ceas de năvalăa lui Hs. maică … Citește mai mult
E trufie-a stihui,Nu mă mai mustrați!Slobozi fiți, aprinși, zglobii,Mie-mi semănați!.Ceas de ceas dac-aș sorbiDin amarnic chin,Ca și voi, modest aș fi,Poate mai din plin.Modestia stă frumosFetelor în pârg.Să le-alegi ar vrea, duios,Nu cu aspru sârg.Înțeleptului, și luiModestia-i stă,Despre ce-i etern și nu-i,Lecții el îmi dă.E trufie-a stihui,Singur cânt, cu drag.Voi, amici, femei zglobii,Treceți al meu … Citește mai mult
Dar faimă n-am (un dandy – abia pornitPrin lumea neagră. Versul fără harL-agăț de prima rimă ce-am găsitÎn Lexiconul Walker – n-am habarDe-i rea sau bună, nu-s neliniștitDe critica subțire. Așadar,Să mă cobor în proză-ar fi firesc,Însă la modă-i versul; stihuiesc
Vad marea – limpede podeaCu alge verzi înveșmântată;Cum se topește-n raze-o stea,Aruncă valuri, mâniață.Stângher pe plaja-mpurpurată,Vad apele cum nasc luminăȘi melodie cadențată.Ar fi o muzică divinăDac-aș simți vreo inimă cu-a mea vecină.
Chiar și atunci când scriu stihuri originalenu fac decât să tălmăcesc.Așa găsesc că e cu cale.Numai astfel stihul are un temeisă se-mplinească și să fie floare.Traduc întotdeauna. Traducîn limba româneascăun cântec pe care inima meami-l spune, îngânat suav, în limba ei.
Îi dăruiește trei lucruri unui amic.Să pui obrazul plâns ce obosește,pe primul dar, drag domn, ce-i de la mine,și de acum să te păzești mai binede-Amor cel crud, ce chipul ni-l albește.Cu-al doilea și brațul stâng păzeștecalea pe unde el pătrunde-n tine,că-i vară sau e iarnă cont nu ține –căci drumu-i lung, iar timpul se … Citește mai mult
Stihuri.Totul se petrece acolo sus,Vânt, stele, răsărit și apus,Departe, peste oameni, peste sate,În ceruri de cocori și șoimi umblate.1965.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Ceastă țară corbu-ș poartă întru pecetea ei,Fericit acum s-au dat adaos peceții.Scut la pieptul corbului cu un semn ca acela,Om den jețiu șezându-ș toiag laudă acela.Mare neam basărăbesc cu aceasta semnează,că marea acelor isprăvi a toți să-i vază.