Speră că timpul va lua din frumuseţea Laurei şi o va face mai miloasă.
De-aş fi scutit de jalea cea haină
şi de al vieţii chin ce mă străpunge,
când, doamnă, tu bătrână vei ajunge
şi-n ochii tăi n-o să mai văd lumină,
iar păru-ţi blond de-argint o să devină,
ghirlanda ce-a fost verde se va frânge,
obrajii-ţi vor rămâne fără sânge,
şi eu în plâns n-o să găsesc odihnă:
poate Iubirea îmi va da putinţa
să-ţi spun cât am răbdat eu în tăcere
ani, zile, ore ce-au trecut discrete;
dar dacă soarta-mi va nega dorinţa
n-aş vrea să simt atunci înc-o durere
aflând că ai avut târzii regrete.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă teama de trecerea timpului și pierderea frumuseții persoanei iubite, Laura. Vorbitorul își exprimă dorința de a-și mărturisi iubirea înainte de a fi prea târziu, dar se teme și de regretul pe care l-ar putea simți dacă nu o face.