Ce faci? Ce cugeți? Înapoi ce semne
privești în van și nu te prinde locul,
suflet al meu nemângâiat, ce-n focul
în care arzi arunci tot alte lemne?
Graiul suav și ochii blânzi, ce-nsemne
în scris ți-au fost, și-au împlinit sorocul;
e prea târziu să-ți mai încerci norocul
cătându-i azi, ori ți-ai uitat pe semne.
Ah, nu mai învârti cuțitu-n rană,
nu zăbovi în gânduri vagi, buimace;
mai bine-apucă drum fără prihană.
Spre ceruri, dacă-n lume nu ne place
nimic; vederea ei ne-a fost capcană,
dacă nici moartă nu ne lasă-n pace.
Sensul versurilor
Poezia exprimă regretul profund și suferința cauzate de pierderea unei iubiri. Vorbitorul se confruntă cu amintiri dureroase și incapacitatea de a găsi pace, chiar și în fața morții, fiind încă bântuit de imaginea persoanei iubite.