Rainer Maria Rilke – Sonetul IV

O, voi cei gingași, uneori intrațiîn suflul ce nu cugetă la voi,pe-obraji să se prefire dar, lăsați;din nou unit, el tremură apoi.O, voi cei fericiți, voi, mântuiți,voi ce păreți al inimii-nceput.Arc de săgeți, și de săgeți țintiți,veșnic în plâns sclipiți de-un zâmbet mut.Nu vă-nspăimânte durerea. Povaradați-o pământului greu înapoi;grei sunt și munții, grea e și … Citește mai mult

Pablo Neruda – Sonetul IV

Tu îți vei aminti torentul zbuciumatdin care se-nălțau arome; câteodată,o pasăre trecea cu apă îmbrăcatăși cu lentoare multă: veșmânt pentru iernat.Tu îți vei aminti de la pământ ce-ai luat:parfumul irascibil, noroiul aurit,și rădăcini nebune, tufișul înverzit,spini fermecați ca săbii cu vârful ridicat.Tu îți vei aminti de-acel buchet frumos,buchet de umbră și-apă cuprinsă de tăceri,buchet precum … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul 4

Ce faci? Ce cugeți? Înapoi ce semneprivești în van și nu te prinde locul,suflet al meu nemângâiat, ce-n foculîn care arzi arunci tot alte lemne? Graiul suav și ochii blânzi, ce-nsemneîn scris ți-au fost, și-au împlinit sorocul;e prea târziu să-ți mai încerci noroculcătându-i azi, ori ți-ai uitat pe semne. Ah, nu mai învârti cuțitu-n rană,nu … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul IV

De ce-ai cărat, risipitoare undă,O moștenire-a frumuseții-n spate?Când a naturii lege se afundăÎn inimi dezgolite și curate:De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,De bogăția ce n-ai dat-o încă?De ce, zaraf netrebnic, cânți în strunăEsențelor ce-n moarte se aruncă?Purta-vei singur sufletul și falaȘi-ți vei minți încântătorul sine:Atunci când firea-ți va chema răcealaCum vei răspunde.. dur sau cu rușine?Cu tine, … Citește mai mult