O inimă rece, de piatră,
îți umple neantul trupului,
gândurile pătrunse în oase
se pregătesc pentru eternitate,
ultimele cuvinte rostite
se întrec unele pe celelalte,
depășind viteza sunetului,
frânturi de priviri dispersate,
privesc haotic spre nimic,
doar lacrimile înghețate
păstrează încă umanul,
într-un cadru ireal de gol,
levitând în sinele prăbușit.
În rest, totul pare normal.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de gol interior și apropierea de moarte. Personajul se simte deconectat de umanitate, plutind într-o stare de deznădejde, unde chiar și lacrimile sunt înghețate.