lacrimi inghetate

Daniel Vişan-Dimitriu – Lacrimi Înghețate

de

E-o liniște de care Luna plinăse-ntreabă: “Sunt eu, oare, vinovată?”și pune-o sărutare apăsatăpe-o noapte ce se-mbată de lumină.Se-adună, parcă, urletele-n vaier,iar pașii umbrelor se pierd în ceațăvibrând în inimile ce îngheațăpe sunete cuprinse-n negru caier.E noaptea-n care haita se adunăcu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,c-o lăcomie care poate-nfrângevoința unor alți copii de lunăîn ochii cărora un … Citește mai mult

Florin Gabriel Noroc – Zero

de

O inimă rece, de piatră,îți umple neantul trupului,gândurile pătrunse în oasese pregătesc pentru eternitate,ultimele cuvinte rostitese întrec unele pe celelalte,depășind viteza sunetului,frânturi de priviri dispersate,privesc haotic spre nimic,doar lacrimile înghețatepăstrează încă umanul,într-un cadru ireal de gol,levitând în sinele prăbușit.În rest, totul pare normal.