Nu mă lăsați în haosul vântului.
El îmi deschide țeasta c-un ferăstrău steril
cu ultrasunetele – hohotul
două ventuze de curent contrariu
strâng tâmplele
și le golesc de tot ce am gândit
vocea străină le citește
la megafoanele neantului –
fostele mele gânduri posibilele
gânduri.
Nu mă lăsați singur
în casa vântului
noaptea asta nu mă lăsați singur!.
Auzi din nou se apropie
Messer Închizitorul
doctorul de nebuni!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de anxietate profundă și alienare, unde protagonistul se simte torturat mental și sufocat de gânduri. El imploră să nu fie lăsat singur în această stare, simțind apropierea unei forțe opresive, posibil o figură autoritară sau o boală psihică.